Mehmet al II-lea se născuse la Adrianopol la 30 martie 1432. Avusese o copilărie nefericită. Mama fusese o roabă turcoaică. Tatăl i-a acordat puţină atenţie dând întâietate băieţilor căpătaţi de la soţii de neam mai ales. Fraţii săi murind rămâne la 11 ani singurul moştenitor al tronului. Atunci este adus de Murad la Curte şi instruit ajungând să vorbească curgător: greaca, latina, araba, persana şi ebraica. Astfel, după moartea tatălui său, Murad, el preia tronul. Înfăţişarea lui era impunătoare. Era frumos, de statură mijlocie dar robust. Faţa îi era stăpânită de o pereche de ochi pătrunzători sub sprâncenele arcuite, nasul subţire şi încovoiat deasupra unei guri cu buze pline şi roşii. Când s-a maturizat, trăsăturile lui aduceau aminte de un papagal gata să mănânce cireşe coapte.
Purtările erau impunătoare şi mai degrabă distante, afară numai când întrecea măsura la băutură. Întâmplările copilăriei îl făcuseră să nu se încreadă în nimeni. Inteligenţa, energia şi hotărârea sa impuneau respect.
Nimeni din câţi îl cunoşteau nu s-ar fi încumetat să spere că acest tânăr îşi va îngădui vreodată să se lase abătut de la sarcinile pe care singur îşi propusese să le îndeplinească, dintre acestea, cea mai de seamă era cucerirea Constantinopolului.
No comments:
Post a Comment